1939: Pentru prima oară, în cadrul Universității Columbia, a fost divizat un atom de uraniu.

Posted by

Oamenii au avut nevoie de timp pentru a înţelege uraniul. După descoperirea sa oficială la sfârşitul secolului al XVIII-lea, uraniul a adus cu sine o serie de descoperiri care au schimbat percepţia ştiinţifică despre materie, a revoluţionat industria energetică şi, bineînţeles, a fost miezul (la propriu) primului (şi singurului de până acum) bombardament atomic, care a avut loc la Hiroshima şi Nagasaki la sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial.

Prima dată, uraniul a fost găsit în minele de argint din secolul al XVI-lea, în Cehia de astăzi. Apărea acolo unde filoanele de argint se terminau, dobândindu-şi porecla de pechblende, „rocă ce aduce ghinion”.

În 1879, chimistul german Martin Klaproth a analizat mostre de mineral din mină, l-a încălzit şi a izolat, obţinând dioxid de uraniu. L-a numit după planeta recent descoperită, Uranus.

Deşi unele persoane ştiu că uraniul este utilizat doar pentru armele nucleare, de fapt uraniul poate fi utilizat şi pentru alimentarea reactoarelor nucleare. Atunci când uraniul este supus unei reacţii de fisiune în lanţ, poate fierbe apa pentru generarea aburului care pune în mişcare turbine, ce furnizează energie unui generator care produce electricitate.