Pe 18 februarie a fost interzisă vânătoarea de vulpi, una dintre distracțiile preferate ale nobilimii britanice

Posted by

Vânătoarea călare (ca formă de existență) este una dintre cele mai vechi activități din domeniul ecvestru. În trecut s-a practicat cu ajutorul carelor trase de cai, călare pe cai sau cămile, în funcție de locația geografică și perioada din istoria omenirii. Multe dintre țările influențate de civilizația greacă și romană au tradiție în vânătoarea călare cu câini. Țările arabe și cele din Nordul Africii au tradiție în vânătoarea călare cu câini sau păsări de pradă.

La origine cu siguranță că a stat necesitatea de a vâna animale pentru hrană folosind caii și ajutându-se de câini sau șoimi. Dacă în unele zone ale lumii vânătoarea călare încă se practică și astăzi din necesitate, în lumea moderna a Europei și ulterior a Americii a devenit în timp doar un sport ecvestru în care se combină călăria cu vânătoarea de animele mici (vulpi) sau mari (cerbi).

Cele mai vechi scrieri despre vânătoarea călare cu câini din Anglia datează din anii 1534 când fermierii au încercat să mențină sub control populația de vulpi din zona rurală. Primele grupe de călăreți care erau pregătiți special pentru vânătoarea călare folosind câinii apar în jurul anului 1600 în comitatul englez Yorkshire.

Majoritatea țărilor din Europa organizau periodic la curțile regale și în diverse ținuturi evenimente de vânătoare călare mai mult sau mai puțin fastuoase. Evenimentele de vânătoare călare erau alături de alte jocuri de societate prilej de socializare pentru nobilime.

În Germania vânătoarea călare cu câini a fost populară până când la data de 3 iulie 1934 din ordinul lui Göring și a partidului nazist aceasta a fost interzis, lăsând nobilimea țării într-o stare profundă de nemulțumire. Ulterior legea s-a extins și asupra Austriei.

În SUA englezul Robert Brooke a fost primul care a importat în America și apoi folosit în anii 1650 în Maryland cai și câini pentru vânătoarea călare la vulpi. Tot în această perioadă au fost introduse în SUA vulpile roșii din Europa. Primul eveniment de vânătoare organizat pentru un grup de călăreți a fost inițiat de Thomas Lord de Fairfax în anul 1747.

În Anglia vânătoarea călare la vulpi și cerbi este interzisă complet din anul 2004, când a fost respinsă propunerea de a autoriza această formă doar sub stricte condiții. Scoția care are un Parlament propriu a interzis vânătoarea călare încă din anul 2002. În Irlanda de Nord încă nu există o lege în acest sens.

După ce vânătoarea călare folosind câini a fost interzisă, cluburile au adoptat noi metode pentru a putea desfășura evenimentele folosind metode care excludeau vânarea unui animal sălbatic. Un impact pozitiv al acestei legi este fără îndoială creșterea numărului de membrii în cadrul cluburilor de vânătoare călare, mai ales cu tineri călăreți pe care îi interesează mai mult cursa călare în sine și trecerea obstacolelor cu bine. În timpul unei zile speciale pentru Anglia (ziua boxului) în anul 2006, pe cuprinsul țării au participat la evenimente de cros organizate de cluburile de vânătoare călare peste 320 000 de călăreți.